M.am apucat de un nou fic am facut numai prologul si primul capitol continuarea nu sunt sigura cand am sa o fac (vremea tezelor ce sa le faci) vreau pareri si sa.mi spuneti daka merita continuata deci ce sa mai spun sper sa va placa si spor la citit ja ne
Prolog:
Viata este un lung sir de regrete si sperante ruinate, un loc in care visele nu au ce cauta, un loc in care tristea si ura este pretutindeni…. Oriunde te-ai refugia in aceata lume, tristetea te ajunge din urma. Disperarea te cuprinde si inainte sa realizezi esti unul dintre ei: o umbra, o fantoma lipsita de sentimente, care se chinuie sa traiasca. Fara un scop in viata, fara nimic, de la o zi la alta incercand sa depasesti greutatile, dar niciodata reusind. Atunci pentru ce traiesti, care este rostul tau pe lume? Sa suferi mereu in tacere si sa treci pe langa altii ca tine. In lumea asta nu este altceva decat durere si tristete, decat ura care te transforma dintr-un copil plin de sperante intr-o persoana dura lipsita de sentimente, de bucuria de a trai.
De multe ori m-am intrebat de ce aceste sentimnte ne coplesesc pe toti. De ce sunt ele atat de insemnate pentru noi? Ce este tristetea, ce inseamna durerea? Am putea raspunde multi la aceste intrebari, dar nimeni nu ar gasi cu adevarat raspunsul. Si atunci ce inseamna? De fiecare data cand ma gandesc la ele imi apare o imagine cu o fetita ce plange din rasputeri. La inceput n-am inteles de ce, dar cu timpul am gasit durerea din inima fetei, tristetea din ochii ei pierduti de timp.
Acest album nu are incă nici un comentariu.